Steaua a castigat aseara un meci pe care l-am mai vazut de 15-20 de ori in ultimii doi ani. Adversarii s-au aparat extrem de bine organizat iar noi am accelerat prea putin pentru a-i putea surprinde. Ocaziile pe care ni le-am creeat au venit in mod logic in urma unor contre favorabile sau faze fixe. Golul a picat pe fondul dominarii noastre, dar putea la fel de bine sa nu pice, nu a fost in nici un caz unul dintre acele meciuri cu un final inevitabil.
Lacatus nu a riscat nimic, nu a inovat nimic, ci a mers pe mana primului "11" din partida cu CFR. Din pacate, Unirea a fost mult mai bine organizata fata de CFR, iar noi am reusit sa punem in pericol poarta lui Stelea in prima repriza o singura data. Din fericire repriza a doua am reusit sa punem presiune pe adversar, sa creeam faze periculoase, dintre care una rarisima, si in sfarsit am reusit sa inscriem cum altfel decat la o faza fixa.
In repriza a doua am asistat la un moment foarte important. Golanski a facut un hent clar in careu, nesemnalizat de arbitru. Aceast hent a venit pe fondul neatentiei si nu al presiunii adversarilor, deci daca analizam tactic jocul nostru nu e nevoie sa staruim asupra sa. Totusi, din orice alt punct de vedere, un sentiment contradictoriu parca incepe sa nu ne dea pace. Asa se castiga un campionat? Faptul ca CFR a fost impinsa de la spate de arbitri in tur ne poate opri constiinta? Eu n-am reusit sa raspund la aceste intrebari si sper ca ele nici macar nu-si au rostul, sper ca de azi inainte vom fi arbitrati corect, nici mai mult nici mai putin.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu