Steaua a reusit in aceasta seara 3 puncte cu iz de O2. Pe hartie, un meci in Ghencea cu o nou promovata ar fi trebuit sa fie usor, dar realitatea nu este pe hartie. Pe Ghencea a aterizat o echipa omogena, tehnica, experimentata, disciplinata si extrem de bine organizata de un antrenor foarte bun, poate cel mai bun antrenor roman.
Militarii au inceput partida in pase pe jos lovindu-se de un pressing in 10 facut de stegari. Astfel Steaua a incercat sa desfaca in pase rapide aglomeratia de la jumatea terenului. Cu rabdare si o exactitate a paselor imbunatatita fata de meciul cu Vaslui. Steaua a incercat sa urce usor usor spre poarta lui Stelea fara insa a risca nimic. Probabil prima repriza s-ar fi terminat cu scor alb daca Stelea nu ar fi respins direct la Dayro o pasa venita de la un fundas brasovean. Columbianul nu a stat pe ganduri si a lobat mingea in poarta cu o executie de toata frumusetea.
Meciul s-a schimbat total in repriza a II-a, Razvan Lucescu a mutat ofensiv iar Steaua a fost la un pas sa pedepseasca curajul acestuia. Totusi stegarii au reusit sa inscrie la o faza confuza, finalizata cu un sut de distanta pe care as fi putut sa jur ca Zapata l-ar fi aparat in sezonul trecut. Steaua insa a reactionat foarte bine si a reusit sa puna presiune asupra adversarilor atacand in valuri si ratand cu seninatate. Printre ratarile steliste, Sburlea ne-a inghetat cu un sut de la marginea careului respins excelent de Zapata. In minutul 89 Arthuro a reusit sa inscrie din centrarea aceluiasi Dayro Moreno, fara indoiala omul meciului. La instalatia de sonorizare a sunat "Seven Nation Army" dar in mintea tuturor a sunat un mare oftat de usurare. Steaua incepe sa joace...incet, incet ....mai rapid ...mai bine...mai consistent.
